Ce este Legea lui Moore?
In 1965, Gordon Moore a observat ca numarul de tranzistori pe un cip se dubleaza la fiecare ~2 ani.
De ce conteaza?
Legea lui Moore nu e o lege a fizicii — e o profetie auto-implinita.
Impact concret:
- Un smartphone de azi are de milioane de ori mai multa putere decat un computer din anii '70
- Costul unui tranzistor a scazut de la cativa dolari la o fractiune dintr-un cent
Limite fizice
Din ~2020, ritmul a incetinit. Tranzistorii au ajuns la dimensiuni de cativa atomi.
Sfârșitul lui Moore și implicațiile
Dennard scaling
Pe lângă Legea lui Moore, un factor la fel de important a fost Dennard scaling (1974): pe măsură ce tranzistorii se micșorează, puterea consumată per tranzistor scade proporțional cu aria. Asta însemna că, deși puneai de 2× mai mulți tranzistori, consumul total rămânea același.
Din ~2006, Dennard scaling s-a prăbușit — tranzistorii au ajuns atât de mici încât curenții de scurgere (leakage current) domină consumul. Rezultatul: dark silicon — nu poți alimenta toți tranzistorii simultan fără să topești cipul.
Post-Moore: ce urmează?
Fără dublarea densității la fiecare 2 ani, industria a găsit căi alternative:
- Specializarea — în loc de procesoare generale mai rapide, cipuri dedicate (GPU, TPU, NPU, ASIC-uri)
- Chiplets — procesoare construite din mai multe cipuri mai mici legate între ele (AMD Infinity Fabric, Intel EMIB)
- 3D stacking — tranzistori și memorie stivuiți vertical (HBM, SRAM 3D)
- Arhitecturi noi — RISC-V, coarse-grained reconfigurable arrays (CGRA)
- Calculul analogic și optic — în cercetare, departe de producție
Legea lui Moore în era AI
Ironia e că AI-ul a preluat ștafeta: cererea de calcul pentru antrenarea modelelor crește cu ~4× pe an, mult peste ritmul lui Moore. Asta a creat o nouă industrie de hardware specializat (NVIDIA, Cerebras, Groq) care compensează încetinirea lui Moore prin arhitecturi verticale.