Algebra liniara pentru Machine Learning

Algebra liniara e limbajul in care vorbeste machine learning-ul. Spatii vectoriale, transformari liniare, descompuneri de matrici si valori proprii sunt instrumentele de baza ale oricarui algoritm de invatare automata.

Spatii vectoriale in ML

Un spatiu vectorial e o multime de vectori inchisa la adunare si inmultire cu scalari. In ML, fiecare vector reprezinta un exemplu, iar fiecare dimensiune e o caracteristica.

Dimensiunea spatiului = numarul de caracteristici. Un dataset cu 100 de exemple a cate 20 de caracteristici traieste intr-un spatiu de dimensiune 20.

Norme si distante

  • Norma L1 (Manhattan): ||x||1 = Σ|xi|
  • Norma L2 (Euclidiana): ||x||2 = √Σxi²
  • Distanta cosinus: cos(θ) = x·y / (||x||·||y||)

Norma L1 induce regularizare rara (Lasso), norma L2 regularizare neteda (Ridge).

Descompunerea in valori singulare (SVD)

Orice matrice A (m×n) poate fi descompusa: A = U·Σ·V^T

Aplicatii in ML:

  • PCA: Σ contine varianta, U contine directiile principale
  • Compresie: pastrezi doar primele k valori singulare
  • Sisteme de recomandare: SVD pe matricea utilizatori × itemi (Netflix Prize)

Propagarea in retele neuronale

Inmultirea matriceala e operatia fundamentala: y = W·x + b

Pentru un batch de n exemple: Y = X·W^T + b, unde X e o matrice n×d. O singura inmultire de matrici proceseaza toate exemplele simultan.

Valori si vectori proprii

A·v = λ·v. Aplicatii: PCA (vectorii proprii ai matricei de covarianta), PageRank (vectorul propriu al matricei de adiacenta), spectral clustering.